Stau pe scaun si ma plictisesc,
Plictisit in neant, eu privesc,
Stau, casc si ma intind,
Cu mine insumi, ma surprind vorbind.
Stau si in oglinda ma uit,
Plictiseala vine asa subit
Ce sa fac, cu asa timpt mult?
Singur vorbesc, iar tot eu ascult.
In continuare ma plictisesc,
Pe scaun stau si numar cum clipesc,
Catre zare, cu plictiseala ma uit,
Si singur, cum vorbesc....plictisit....pe mine...ma ascult.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu